Din categoria "Nostalgie"

Aseaza-te in poala dragostei si imbratiseaz-o,saruta iubirea pe frunte si sopteste-i ca-ti e draga,
Ia un nor pufos si imprastie-i parfumu-n par,scoate-ti inima din piept caci nu te doare
si intinde-o c-o ultima suflare,
Apoi inchide ochii si viseaza,inima ta cu a iubirii se sudeaza,
ia o petala de floare si ca si cum ar fi ultima, intinde-o spre soare,
si arde-i marginile cu buzele inflacarate apoi aseaz-o pe pamant ,
roteste-ti privirea si vei afla ca langa tine se afla Sentimentul,
de a nu fi singur,de a fi si a nu fi,se afla confuzia si tot vartejul absolutului
ce inseamna IUBIRE.



Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul :
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?
("Cu o usoara nostalgie" ,N.Stanescu)