Nu putem fi altcineva

E incredibil cum gesturile ne dau de gol.E incredibil cum un obicei devine o parte a unei personalitati,si se rasfrange asupra noastra asa cum in lumea povestilor o magie se revarsa peste zane.Oricat am incerca sa schimbam,infatisarea,comportamentul,limbajul,sa devenim mai civilizati,sau mai nepoliticosi,mai timizi sau mai indrazneti,exista un moment intr-o intamplare pe care avem s-o povestim peste ani,care ne da pur si simplu de gol revelandu-l pe EU.
Incercam sa credem ca suntem influentati de cei din jur,sau de momentul in sine,insa nu constientizam ca de fapt le aratam celorlalti o parte a noastra si nu o parte din ei.O parte pe care am ascuns-o,cu sau fara initiativa proprie,pentru ca odata ne-a deranjat pe noi sau pe altcineva. Infranarea poate merge atat de departe incat stam nemiscati si privim cum altii ne schimba vietile si sufletul,iar acea bucatica pe care o ascundem se lupta sa iasa la suprafata,dar noi suntem mai puternici,si o tinem inlantuita,sau cel putin asa credem.De fapt ceea ce tinem ascuns ne roade pe dinauntru ca un vierme ce ia nastere in interior si se lupta sa iasa la suprafata.
De fiecare data cand simt ca nu ma aflu unde trebuie,ca asta nu e lumea mea,stau si ma intreb,daca nu am si eu un vierme in suflet.Poate ar trebui sa priviti si voi.