ELOGIU MIE

ELOGIU MIE



Azi am aflat ceva frumos despre moarte.Am vazut ceva ce e dincolo de frica de a-ti fi disparut pana si umbra
de pe acest pamant.Am aflat ca moartea poate fi impaciuitoare,ca poti privi la ea razand.
Privesc acum pe un gemulet ce nu e cu mult mai mare fata de fereastra prin care am privit lumea pana acum.
Vad taramuri necunoscute,poate fermecate de o magie pe care eu nu pot afla in starea mea de putrezeciune omeneasca.
Acest corp ce te trage inapoi,simtind frica,durere,neputinta.Realizez cate drumuri am ratat din cauza unor picioare ce nu mi-au ascultat
vointa;cate am scapat din vedere din cauza unor ochi care au fost incetosati de aburi ai nestiintei omenesti.
Cat de mult se putea ridica spiritul meu ,si cat de sus.... Cat de negru era totul,si eu nu puteam vedea.
Se pare totusi ca aici,printre nori privesti viata altfel.Impins bineinteles de aceleasi frici si emotii care cateodata
te infrana,cateodata te imping de la spate."Un sut in fund,un pas inainte" imi spunea cineva zilele trecute.Optimismul
m-a facut sa accept acest sut in fund cu zambetul pe buze,iar corpul m-a facut sa il traiesc la maxim.Acelasi zambet a
a intampinat imaginea mortii.O lume cufundata in fum negru ce ramane in urma ta,si tu,un mic egoist ce ai scapat din
ghearele ideii de a te chinui,zburand la propriu,printre nori pufosi,catre lumina.Acele taramuri ce le las in urma sunt
necunoscute mie,si ca forma ,si ca fond.Insa simt ca apartin de ele,si nu locului in care ma aflu.E un loc
unde nu poti dormi,nu poti visa,nu poti tremura.Te poti doar adapta.Ai putea sa stai aici o vesnicie,numai daca
Divinitatea iti permite.Ce o fi gandind EA despre tine,acum ca esti mai aproape de Adevar cu inca un pas?Asta sa fie oare
itinerariul ce trebuie parcurs pentru a dobandi pacea suprema?Intelegerea si acceptarea ideii de moarte?Se refera aceasta
testare doar la moartea noastra sau si la a celor din jururl nostru?Cu cat imi pun mai multe intrebari
cu atat se pare ca lumea mea se intoarce cu susul in jos,iar ceea ce imi pare cunoscut se ascunde printre nori.
DEci voi cauta sa aflu raspunsurile fara sa mai intreb,poate doar sa ma mai intreb.Pana una alta vreau sa-mi zic mie "BRAVO"!
Bravo ca ai reusit sa fii impacata cu tine ca femeie,ca om.Bravo ca ai reusit sa transfomri ,pentru tine,
un palc de ciuperci otravitoare intr-o pajiste de trandafiri.Bravo ca deocamdata esti tu,desi sugrumata de emotii.