E ultima zi a anului,sunt primele ore ale ultimei zile din anul 2010.Un an greu pentru unii,frumos pentru altii,plin de schimbari pentru mine.
Mi-as dori ca in noul an sa realizez atat de multe pe cat am realizat si anul acesta,si sper,intr-un nou ambient.
As vrea sa va urez si voua cate ceva.O urare de sfarsit de an vechi,si de inceput de an nou.Si as vrea sa incep proclamand iubirea.Stiu va veti gandi imediat la cel de langa voi (se vede ca vorbesc in special fetelor nu? ) ,care a fost langa voi,sau la cel pe care inca il asteptati sa vina.Dar nu,nu la genul asta de iubire ma refer.Ci la iubirea la care voi nu va ganditi niciodata.La iubirea fata de voi,si fata de viata care trebuie traita asa cum este,pentru ca fiecare clipa are si ceva bun in ea,daca stiti sa cautati,sa profitati.Poate ma credeti nebuna,dar DA,va doresc ca in anul 2011 sa fiti profitoare si egoiste.Sa profitati de orice moment si sa va ganditi numai la voi macar o perioada.Sa va iubiti intai pe voi si apoi pe ceilalti,pentru ca daca voi nu va iubiti ,nu veti invata niciodata nici sa iubiti pe altcineva,si nici altcineva nu va va putea iubi pe voi,pentru ca nu veti lasa acea persoana sa faca asta.
Priviti viata in roz,bombon,fuchsia,violet sau ce vreti voi.Zambiti-i si celui care va vrea raul chiar daca e un zambet ironic.Bucurati-va de privirile barbatilor chiar daca babele de pe strada va considera de joasa speta pentru ca faceti asta.Aveti grija de voi ,pentru ca daca aratati bine va veti simti mai bine.Si,nu fiti invidioase pe nimeni,pentru ca acest vierme va mananca pe dinauntru.
Concluzia e ,ia mai manati mai flacai,roata mai.....!!!!!!
La anu' si la multi ani!
vineri, 31 decembrie 2010
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Reteta -Foietaj cu cabanos
Foietaj cu cabanos
Cumparati foietajul din comert,lasati-l sa se dezghete la temperatura camerei,taiati apoi dreptunghiuri din el in care infasurati o feliuta de cabanos cam de 2 cm grosime.capetele le puteti modela ca pe niste fundite.dati la cuptor pentru aproximativ 15 minute si serviti fierbinte cu ketchup pe deasupra.
Restul de foietaj l-am facut tot cu cabanos,dar in alta forma,si cu fasii de cascaval in el.
Reteta -PILAF CU LINTE
PILAF CU LINTE
Ingrediente pentru 6 portii:250 g linte maro,250 g orez cu bob rotund,1 morcov potrivit,o ceapa micuta,5 linguri ulei de floarea soarelui/ulei de masline.
Lintea se lasa 2-3 ore in apa la inmuiat apoi se fierbe.Orezul se pune si el la fiert si se prepara cu ceapa si cu morcovul ca un pilaf normal.Cand lintea e fiarta se scurge,se clateste si se adauga peste pilaf.Se mai fierb impreuna un minut-doua apoi se iau de pe foc,se adauga sare si piper alb dupa gust si cele 5 linguri de ulei.Se amesteca bine si es serveste cald ca si garnitura sau ca mancare de post.Mie chiar mi-a placut la gust. :)
Ingrediente pentru 6 portii:250 g linte maro,250 g orez cu bob rotund,1 morcov potrivit,o ceapa micuta,5 linguri ulei de floarea soarelui/ulei de masline.
Lintea se lasa 2-3 ore in apa la inmuiat apoi se fierbe.Orezul se pune si el la fiert si se prepara cu ceapa si cu morcovul ca un pilaf normal.Cand lintea e fiarta se scurge,se clateste si se adauga peste pilaf.Se mai fierb impreuna un minut-doua apoi se iau de pe foc,se adauga sare si piper alb dupa gust si cele 5 linguri de ulei.Se amesteca bine si es serveste cald ca si garnitura sau ca mancare de post.Mie chiar mi-a placut la gust. :)
Reteta-MARINATA DE MACROU
MARINATA DE MACROU
Se pun la fiert bucatile de peste cu jumatate cana de ulei,3/4 cana de otet,piper boabe,sare, dafin si eventual ceapa si morcov.Se lasa la foc mic vreo 2,3 ore pana se macereaza toate oasele.Iese super.
Se pun la fiert bucatile de peste cu jumatate cana de ulei,3/4 cana de otet,piper boabe,sare, dafin si eventual ceapa si morcov.Se lasa la foc mic vreo 2,3 ore pana se macereaza toate oasele.Iese super.
joi, 9 decembrie 2010
Cele trei carari
Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
Legenda dragostei
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.
miercuri, 8 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
Intreaba-te...
Daca ai sti ce simt acum,
te-ai intreba cum de mai pot zambi,
daca te-ai uita atent acum la mine,
te-ai intreba cum mai pot ochii mei sa sclipeasca,
daca te-ai apropia de mine macar o clipa,
ai observa ca inima imi bate din ce in ce mai incet.
Nu simt frigul de afara,
pentru ca el este de mult in sufletul meu,
nu simt nici vantul,
pentru ca vijelia tristetii
a alungat deja toate sunetele frumoase.
Nici vocea ta nu mai pare la fel,
e ragusita si strapunsa de blestemele mele.
Privesti o lume,
ce pentru mine acum e altfel.
Noroiul in care ma scald e creat de tine,
si oricat incerc sa ies din el ,ma trage inapoi.
Care a fost momentul in care te-ai indepartat tu singur,
fara ca macar sa ma intrebi?
Chiar nu am avut nici un drept,sa stiu,
ca imi vei face rau?
M-ai prins descoperita,in amalgamul de blesteme
ce le-ai aruncat asupra mea,
si au rupt vraja iubirii.
Tu esti imun acum,la tot ce inseamna fericire,
insa eu as vrea sa o mai traiesc macar o clipa,'
deci vino,si saruta-ma,te rog.
te-ai intreba cum de mai pot zambi,
daca te-ai uita atent acum la mine,
te-ai intreba cum mai pot ochii mei sa sclipeasca,
daca te-ai apropia de mine macar o clipa,
ai observa ca inima imi bate din ce in ce mai incet.
Nu simt frigul de afara,
pentru ca el este de mult in sufletul meu,
nu simt nici vantul,
pentru ca vijelia tristetii
a alungat deja toate sunetele frumoase.
Nici vocea ta nu mai pare la fel,
e ragusita si strapunsa de blestemele mele.
Privesti o lume,
ce pentru mine acum e altfel.
Noroiul in care ma scald e creat de tine,
si oricat incerc sa ies din el ,ma trage inapoi.
Care a fost momentul in care te-ai indepartat tu singur,
fara ca macar sa ma intrebi?
Chiar nu am avut nici un drept,sa stiu,
ca imi vei face rau?
M-ai prins descoperita,in amalgamul de blesteme
ce le-ai aruncat asupra mea,
si au rupt vraja iubirii.
Tu esti imun acum,la tot ce inseamna fericire,
insa eu as vrea sa o mai traiesc macar o clipa,'
deci vino,si saruta-ma,te rog.
Ce fals poti fi...
Am sufletul putrezit
Si ros de viermele dorului tau,
Mi-e frig si stiu ca moartea e aproape,
Si ce doare cel mai mult,
E ca acesti ochi sunt mai vii ca oricand,
Mai mult ca oricand cauta sa te vada,
Si aceste maini se incalzesc la gandul de a te mai atinge o data.
Mi-ai limitat iubirea
La a-ti spune te iubesc,
Dar nu m-ai lasat sa iti arat cat,
Mi-ai limitat rasuflarea la a respira,
Dar nu ai vrut sa stii ca respir doar pentru tine,
Nu ai vrut sa afli ,
Poate de frica,ca ma vei iubi si tu,
Mai mult decat pe tine.
Am sufletul putrezit,
Si vreau sa il arunc in intuneric,
Insa la fiecare pas,
Se intoarce sa te mai vada inca o data,
Si asa speranta ,
Ca vei afla,
Ma face sa traiesc inca o zi,
In mizeria aceasta ce se cheama iubire.
Daca ar fi sa o definesc,din prisma ta,
Ar fi un zambet si o strangere de mana,
Ce fals poti fi,stiind tu insuti ca poti iubi,
Cu sufletul.
Ce fals poti fi,stiind ca adormi cu mine in gand,
Cat poti sa minti cand spui ca fericirea ti-o faci tu.
Nu vrei sa spui,Ca fericirea ti-o fac altii,
ca fericirea ta sunt eu,
sau cel putin eram...
Si ros de viermele dorului tau,
Mi-e frig si stiu ca moartea e aproape,
Si ce doare cel mai mult,
E ca acesti ochi sunt mai vii ca oricand,
Mai mult ca oricand cauta sa te vada,
Si aceste maini se incalzesc la gandul de a te mai atinge o data.
Mi-ai limitat iubirea
La a-ti spune te iubesc,
Dar nu m-ai lasat sa iti arat cat,
Mi-ai limitat rasuflarea la a respira,
Dar nu ai vrut sa stii ca respir doar pentru tine,
Nu ai vrut sa afli ,
Poate de frica,ca ma vei iubi si tu,
Mai mult decat pe tine.
Am sufletul putrezit,
Si vreau sa il arunc in intuneric,
Insa la fiecare pas,
Se intoarce sa te mai vada inca o data,
Si asa speranta ,
Ca vei afla,
Ma face sa traiesc inca o zi,
In mizeria aceasta ce se cheama iubire.
Daca ar fi sa o definesc,din prisma ta,
Ar fi un zambet si o strangere de mana,
Ce fals poti fi,stiind tu insuti ca poti iubi,
Cu sufletul.
Ce fals poti fi,stiind ca adormi cu mine in gand,
Cat poti sa minti cand spui ca fericirea ti-o faci tu.
Nu vrei sa spui,Ca fericirea ti-o fac altii,
ca fericirea ta sunt eu,
sau cel putin eram...
Iubesti?
Cat de mult doare cand infingi pumnalul tristetii in inima mea...
Cat de mult doare cand vad ca te bucuri de asta.
Incerc prin lacrimi sa imi spal pacatul,
De a te fi iubit vreodata,
Incerc cu zambete false sa imi demonstrez ca va fi bine.
De ce tu Suflet blestemat ai invatat acesta inima a iubi,
De ce cand nici tu nu stii ce-i fericirea,
De ce acesta dragoste ce sta intre noi doi nu ne poate atinge,
De ce plutesti pe norul tristetii si ma mai si intrebi,
Iubesti?
Cat de mult doare cand vad ca te bucuri de asta.
Incerc prin lacrimi sa imi spal pacatul,
De a te fi iubit vreodata,
Incerc cu zambete false sa imi demonstrez ca va fi bine.
De ce tu Suflet blestemat ai invatat acesta inima a iubi,
De ce cand nici tu nu stii ce-i fericirea,
De ce acesta dragoste ce sta intre noi doi nu ne poate atinge,
De ce plutesti pe norul tristetii si ma mai si intrebi,
Iubesti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
