Daca ai sti ce simt acum,
te-ai intreba cum de mai pot zambi,
daca te-ai uita atent acum la mine,
te-ai intreba cum mai pot ochii mei sa sclipeasca,
daca te-ai apropia de mine macar o clipa,
ai observa ca inima imi bate din ce in ce mai incet.
Nu simt frigul de afara,
pentru ca el este de mult in sufletul meu,
nu simt nici vantul,
pentru ca vijelia tristetii
a alungat deja toate sunetele frumoase.
Nici vocea ta nu mai pare la fel,
e ragusita si strapunsa de blestemele mele.
Privesti o lume,
ce pentru mine acum e altfel.
Noroiul in care ma scald e creat de tine,
si oricat incerc sa ies din el ,ma trage inapoi.
Care a fost momentul in care te-ai indepartat tu singur,
fara ca macar sa ma intrebi?
Chiar nu am avut nici un drept,sa stiu,
ca imi vei face rau?
M-ai prins descoperita,in amalgamul de blesteme
ce le-ai aruncat asupra mea,
si au rupt vraja iubirii.
Tu esti imun acum,la tot ce inseamna fericire,
insa eu as vrea sa o mai traiesc macar o clipa,'
deci vino,si saruta-ma,te rog.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu