Am sufletul putrezit
Si ros de viermele dorului tau,
Mi-e frig si stiu ca moartea e aproape,
Si ce doare cel mai mult,
E ca acesti ochi sunt mai vii ca oricand,
Mai mult ca oricand cauta sa te vada,
Si aceste maini se incalzesc la gandul de a te mai atinge o data.
Mi-ai limitat iubirea
La a-ti spune te iubesc,
Dar nu m-ai lasat sa iti arat cat,
Mi-ai limitat rasuflarea la a respira,
Dar nu ai vrut sa stii ca respir doar pentru tine,
Nu ai vrut sa afli ,
Poate de frica,ca ma vei iubi si tu,
Mai mult decat pe tine.
Am sufletul putrezit,
Si vreau sa il arunc in intuneric,
Insa la fiecare pas,
Se intoarce sa te mai vada inca o data,
Si asa speranta ,
Ca vei afla,
Ma face sa traiesc inca o zi,
In mizeria aceasta ce se cheama iubire.
Daca ar fi sa o definesc,din prisma ta,
Ar fi un zambet si o strangere de mana,
Ce fals poti fi,stiind tu insuti ca poti iubi,
Cu sufletul.
Ce fals poti fi,stiind ca adormi cu mine in gand,
Cat poti sa minti cand spui ca fericirea ti-o faci tu.
Nu vrei sa spui,Ca fericirea ti-o fac altii,
ca fericirea ta sunt eu,
sau cel putin eram...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu