Blestem sau pedeapsa sa fie suferinta de a te vedea atat de clar in mintea mea
Tristete sau durere sa fie pumnalul de cenusa infipt in amintiri
Poate e interzis sa iubesti atat de mult,
Incat cineva mai presus de noi ne pedepseste.
Mor incet incet pe dinauntru cu fiecare sunet ce-mi aduce aminte de tine
Si cu orisice privire ce razbate zarea-n care tu nu esti
Ma simt ingropata de vie in aceasta vointa ce nu are voie sa creasca
Aceasta iubire e bogatia si pierzania mea
Dar de dragul sufletelor ce vor mai iubi,voi muri bogata.
luni, 24 ianuarie 2011
miercuri, 19 ianuarie 2011
Nesimtire,prostie,amuzament...
Unii oameni nu isi pot inghite nici macar saliva ,pentru ca are gust de nesimtire.
Chipurile suna urat acest gand care imi falfaie printre neuroni din primele minute ale acestei zile.Inchid ochii si ii deschid intr-o nesimtire crasa,minunea e ca nu e a mea.Poate daca as fi eu proprietarul ar fi mai gustoasa,insa asa imi provoaca voma.Si o inghit fortat pentru ca nu am ce face.Insa nu pot sa ma opresc din intrebari.Cum poti rezista pe pamantul asta fara sa te loveasca nimic?Cum poti fi atat de rece incat sa nu intelegi greul celor din jur?Cum poate un om sa iti zica ca l-ai deranjat ,si tu sa privesti relaxat un rahat de serial?Nu iti palpaie nimic in creierul ala de gaina?Nici un led,nici un beculet?Te vaiti ca ai varsat lacrimi amare si acum ii numesti pe ceilalti care sunt la fel ca tine prapaditi?Si te numesti "mandru"?Mandru de ce mai idiotule ,daca atunci cand deschizi gura miroase a nesimtire de la o posta? Ochii tai arunca sageti de invidie,si tu zambesti si intrebi daca mi-e bine?
Din cauza celor ca tine am parasit un taram ce nu va fi niciodata cel al fagaduintei,dar se pare ca oriunde as merge ma voi impiedica de gunoaie.Imi pare rau ca Dumnezeu si-a concediat firma de salubritate,cred ca s-a saturat si el sa umple un spatiu vast intre Rai si Iad cu persoane care nu au fost destul de bune ca sa faca bine,si nici macar destul de destepte ca sa faca rau.Purgatoriul lui Dante prezentat ca un taram mai mult sau mai putin al sufletelor chinuite,a ajuns acum groapa de gunoi a lui Lucifer,si profunda dezamagire a lui Dumnezeu care nici macar nu te poate condamna.De ce?Pentru ca prostia nu se condamna.Si perseverarea in prostie provoaca amuzament sau greata.De ce crezi ca radeam eu cand te priveam?
Chipurile suna urat acest gand care imi falfaie printre neuroni din primele minute ale acestei zile.Inchid ochii si ii deschid intr-o nesimtire crasa,minunea e ca nu e a mea.Poate daca as fi eu proprietarul ar fi mai gustoasa,insa asa imi provoaca voma.Si o inghit fortat pentru ca nu am ce face.Insa nu pot sa ma opresc din intrebari.Cum poti rezista pe pamantul asta fara sa te loveasca nimic?Cum poti fi atat de rece incat sa nu intelegi greul celor din jur?Cum poate un om sa iti zica ca l-ai deranjat ,si tu sa privesti relaxat un rahat de serial?Nu iti palpaie nimic in creierul ala de gaina?Nici un led,nici un beculet?Te vaiti ca ai varsat lacrimi amare si acum ii numesti pe ceilalti care sunt la fel ca tine prapaditi?Si te numesti "mandru"?Mandru de ce mai idiotule ,daca atunci cand deschizi gura miroase a nesimtire de la o posta? Ochii tai arunca sageti de invidie,si tu zambesti si intrebi daca mi-e bine?
Din cauza celor ca tine am parasit un taram ce nu va fi niciodata cel al fagaduintei,dar se pare ca oriunde as merge ma voi impiedica de gunoaie.Imi pare rau ca Dumnezeu si-a concediat firma de salubritate,cred ca s-a saturat si el sa umple un spatiu vast intre Rai si Iad cu persoane care nu au fost destul de bune ca sa faca bine,si nici macar destul de destepte ca sa faca rau.Purgatoriul lui Dante prezentat ca un taram mai mult sau mai putin al sufletelor chinuite,a ajuns acum groapa de gunoi a lui Lucifer,si profunda dezamagire a lui Dumnezeu care nici macar nu te poate condamna.De ce?Pentru ca prostia nu se condamna.Si perseverarea in prostie provoaca amuzament sau greata.De ce crezi ca radeam eu cand te priveam?
duminică, 16 ianuarie 2011
ELOGIU MIE
ELOGIU MIE
Azi am aflat ceva frumos despre moarte.Am vazut ceva ce e dincolo de frica de a-ti fi disparut pana si umbra
de pe acest pamant.Am aflat ca moartea poate fi impaciuitoare,ca poti privi la ea razand.
Privesc acum pe un gemulet ce nu e cu mult mai mare fata de fereastra prin care am privit lumea pana acum.
Vad taramuri necunoscute,poate fermecate de o magie pe care eu nu pot afla in starea mea de putrezeciune omeneasca.
Acest corp ce te trage inapoi,simtind frica,durere,neputinta.Realizez cate drumuri am ratat din cauza unor picioare ce nu mi-au ascultat
vointa;cate am scapat din vedere din cauza unor ochi care au fost incetosati de aburi ai nestiintei omenesti.
Cat de mult se putea ridica spiritul meu ,si cat de sus.... Cat de negru era totul,si eu nu puteam vedea.
Se pare totusi ca aici,printre nori privesti viata altfel.Impins bineinteles de aceleasi frici si emotii care cateodata
te infrana,cateodata te imping de la spate."Un sut in fund,un pas inainte" imi spunea cineva zilele trecute.Optimismul
m-a facut sa accept acest sut in fund cu zambetul pe buze,iar corpul m-a facut sa il traiesc la maxim.Acelasi zambet a
a intampinat imaginea mortii.O lume cufundata in fum negru ce ramane in urma ta,si tu,un mic egoist ce ai scapat din
ghearele ideii de a te chinui,zburand la propriu,printre nori pufosi,catre lumina.Acele taramuri ce le las in urma sunt
necunoscute mie,si ca forma ,si ca fond.Insa simt ca apartin de ele,si nu locului in care ma aflu.E un loc
unde nu poti dormi,nu poti visa,nu poti tremura.Te poti doar adapta.Ai putea sa stai aici o vesnicie,numai daca
Divinitatea iti permite.Ce o fi gandind EA despre tine,acum ca esti mai aproape de Adevar cu inca un pas?Asta sa fie oare
itinerariul ce trebuie parcurs pentru a dobandi pacea suprema?Intelegerea si acceptarea ideii de moarte?Se refera aceasta
testare doar la moartea noastra sau si la a celor din jururl nostru?Cu cat imi pun mai multe intrebari
cu atat se pare ca lumea mea se intoarce cu susul in jos,iar ceea ce imi pare cunoscut se ascunde printre nori.
DEci voi cauta sa aflu raspunsurile fara sa mai intreb,poate doar sa ma mai intreb.Pana una alta vreau sa-mi zic mie "BRAVO"!
Bravo ca ai reusit sa fii impacata cu tine ca femeie,ca om.Bravo ca ai reusit sa transfomri ,pentru tine,
un palc de ciuperci otravitoare intr-o pajiste de trandafiri.Bravo ca deocamdata esti tu,desi sugrumata de emotii.
Azi am aflat ceva frumos despre moarte.Am vazut ceva ce e dincolo de frica de a-ti fi disparut pana si umbra
de pe acest pamant.Am aflat ca moartea poate fi impaciuitoare,ca poti privi la ea razand.
Privesc acum pe un gemulet ce nu e cu mult mai mare fata de fereastra prin care am privit lumea pana acum.
Vad taramuri necunoscute,poate fermecate de o magie pe care eu nu pot afla in starea mea de putrezeciune omeneasca.
Acest corp ce te trage inapoi,simtind frica,durere,neputinta.Realizez cate drumuri am ratat din cauza unor picioare ce nu mi-au ascultat
vointa;cate am scapat din vedere din cauza unor ochi care au fost incetosati de aburi ai nestiintei omenesti.
Cat de mult se putea ridica spiritul meu ,si cat de sus.... Cat de negru era totul,si eu nu puteam vedea.
Se pare totusi ca aici,printre nori privesti viata altfel.Impins bineinteles de aceleasi frici si emotii care cateodata
te infrana,cateodata te imping de la spate."Un sut in fund,un pas inainte" imi spunea cineva zilele trecute.Optimismul
m-a facut sa accept acest sut in fund cu zambetul pe buze,iar corpul m-a facut sa il traiesc la maxim.Acelasi zambet a
a intampinat imaginea mortii.O lume cufundata in fum negru ce ramane in urma ta,si tu,un mic egoist ce ai scapat din
ghearele ideii de a te chinui,zburand la propriu,printre nori pufosi,catre lumina.Acele taramuri ce le las in urma sunt
necunoscute mie,si ca forma ,si ca fond.Insa simt ca apartin de ele,si nu locului in care ma aflu.E un loc
unde nu poti dormi,nu poti visa,nu poti tremura.Te poti doar adapta.Ai putea sa stai aici o vesnicie,numai daca
Divinitatea iti permite.Ce o fi gandind EA despre tine,acum ca esti mai aproape de Adevar cu inca un pas?Asta sa fie oare
itinerariul ce trebuie parcurs pentru a dobandi pacea suprema?Intelegerea si acceptarea ideii de moarte?Se refera aceasta
testare doar la moartea noastra sau si la a celor din jururl nostru?Cu cat imi pun mai multe intrebari
cu atat se pare ca lumea mea se intoarce cu susul in jos,iar ceea ce imi pare cunoscut se ascunde printre nori.
DEci voi cauta sa aflu raspunsurile fara sa mai intreb,poate doar sa ma mai intreb.Pana una alta vreau sa-mi zic mie "BRAVO"!
Bravo ca ai reusit sa fii impacata cu tine ca femeie,ca om.Bravo ca ai reusit sa transfomri ,pentru tine,
un palc de ciuperci otravitoare intr-o pajiste de trandafiri.Bravo ca deocamdata esti tu,desi sugrumata de emotii.
duminică, 2 ianuarie 2011
Nu putem fi altcineva
E incredibil cum gesturile ne dau de gol.E incredibil cum un obicei devine o parte a unei personalitati,si se rasfrange asupra noastra asa cum in lumea povestilor o magie se revarsa peste zane.Oricat am incerca sa schimbam,infatisarea,comportamentul,limbajul,sa devenim mai civilizati,sau mai nepoliticosi,mai timizi sau mai indrazneti,exista un moment intr-o intamplare pe care avem s-o povestim peste ani,care ne da pur si simplu de gol revelandu-l pe EU.
Incercam sa credem ca suntem influentati de cei din jur,sau de momentul in sine,insa nu constientizam ca de fapt le aratam celorlalti o parte a noastra si nu o parte din ei.O parte pe care am ascuns-o,cu sau fara initiativa proprie,pentru ca odata ne-a deranjat pe noi sau pe altcineva. Infranarea poate merge atat de departe incat stam nemiscati si privim cum altii ne schimba vietile si sufletul,iar acea bucatica pe care o ascundem se lupta sa iasa la suprafata,dar noi suntem mai puternici,si o tinem inlantuita,sau cel putin asa credem.De fapt ceea ce tinem ascuns ne roade pe dinauntru ca un vierme ce ia nastere in interior si se lupta sa iasa la suprafata.
De fiecare data cand simt ca nu ma aflu unde trebuie,ca asta nu e lumea mea,stau si ma intreb,daca nu am si eu un vierme in suflet.Poate ar trebui sa priviti si voi.
Incercam sa credem ca suntem influentati de cei din jur,sau de momentul in sine,insa nu constientizam ca de fapt le aratam celorlalti o parte a noastra si nu o parte din ei.O parte pe care am ascuns-o,cu sau fara initiativa proprie,pentru ca odata ne-a deranjat pe noi sau pe altcineva. Infranarea poate merge atat de departe incat stam nemiscati si privim cum altii ne schimba vietile si sufletul,iar acea bucatica pe care o ascundem se lupta sa iasa la suprafata,dar noi suntem mai puternici,si o tinem inlantuita,sau cel putin asa credem.De fapt ceea ce tinem ascuns ne roade pe dinauntru ca un vierme ce ia nastere in interior si se lupta sa iasa la suprafata.
De fiecare data cand simt ca nu ma aflu unde trebuie,ca asta nu e lumea mea,stau si ma intreb,daca nu am si eu un vierme in suflet.Poate ar trebui sa priviti si voi.
vineri, 31 decembrie 2010
La multi ani!
E ultima zi a anului,sunt primele ore ale ultimei zile din anul 2010.Un an greu pentru unii,frumos pentru altii,plin de schimbari pentru mine.
Mi-as dori ca in noul an sa realizez atat de multe pe cat am realizat si anul acesta,si sper,intr-un nou ambient.
As vrea sa va urez si voua cate ceva.O urare de sfarsit de an vechi,si de inceput de an nou.Si as vrea sa incep proclamand iubirea.Stiu va veti gandi imediat la cel de langa voi (se vede ca vorbesc in special fetelor nu? ) ,care a fost langa voi,sau la cel pe care inca il asteptati sa vina.Dar nu,nu la genul asta de iubire ma refer.Ci la iubirea la care voi nu va ganditi niciodata.La iubirea fata de voi,si fata de viata care trebuie traita asa cum este,pentru ca fiecare clipa are si ceva bun in ea,daca stiti sa cautati,sa profitati.Poate ma credeti nebuna,dar DA,va doresc ca in anul 2011 sa fiti profitoare si egoiste.Sa profitati de orice moment si sa va ganditi numai la voi macar o perioada.Sa va iubiti intai pe voi si apoi pe ceilalti,pentru ca daca voi nu va iubiti ,nu veti invata niciodata nici sa iubiti pe altcineva,si nici altcineva nu va va putea iubi pe voi,pentru ca nu veti lasa acea persoana sa faca asta.
Priviti viata in roz,bombon,fuchsia,violet sau ce vreti voi.Zambiti-i si celui care va vrea raul chiar daca e un zambet ironic.Bucurati-va de privirile barbatilor chiar daca babele de pe strada va considera de joasa speta pentru ca faceti asta.Aveti grija de voi ,pentru ca daca aratati bine va veti simti mai bine.Si,nu fiti invidioase pe nimeni,pentru ca acest vierme va mananca pe dinauntru.
Concluzia e ,ia mai manati mai flacai,roata mai.....!!!!!!
La anu' si la multi ani!
Mi-as dori ca in noul an sa realizez atat de multe pe cat am realizat si anul acesta,si sper,intr-un nou ambient.
As vrea sa va urez si voua cate ceva.O urare de sfarsit de an vechi,si de inceput de an nou.Si as vrea sa incep proclamand iubirea.Stiu va veti gandi imediat la cel de langa voi (se vede ca vorbesc in special fetelor nu? ) ,care a fost langa voi,sau la cel pe care inca il asteptati sa vina.Dar nu,nu la genul asta de iubire ma refer.Ci la iubirea la care voi nu va ganditi niciodata.La iubirea fata de voi,si fata de viata care trebuie traita asa cum este,pentru ca fiecare clipa are si ceva bun in ea,daca stiti sa cautati,sa profitati.Poate ma credeti nebuna,dar DA,va doresc ca in anul 2011 sa fiti profitoare si egoiste.Sa profitati de orice moment si sa va ganditi numai la voi macar o perioada.Sa va iubiti intai pe voi si apoi pe ceilalti,pentru ca daca voi nu va iubiti ,nu veti invata niciodata nici sa iubiti pe altcineva,si nici altcineva nu va va putea iubi pe voi,pentru ca nu veti lasa acea persoana sa faca asta.
Priviti viata in roz,bombon,fuchsia,violet sau ce vreti voi.Zambiti-i si celui care va vrea raul chiar daca e un zambet ironic.Bucurati-va de privirile barbatilor chiar daca babele de pe strada va considera de joasa speta pentru ca faceti asta.Aveti grija de voi ,pentru ca daca aratati bine va veti simti mai bine.Si,nu fiti invidioase pe nimeni,pentru ca acest vierme va mananca pe dinauntru.
Concluzia e ,ia mai manati mai flacai,roata mai.....!!!!!!
La anu' si la multi ani!
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Reteta -Foietaj cu cabanos
Foietaj cu cabanos
Cumparati foietajul din comert,lasati-l sa se dezghete la temperatura camerei,taiati apoi dreptunghiuri din el in care infasurati o feliuta de cabanos cam de 2 cm grosime.capetele le puteti modela ca pe niste fundite.dati la cuptor pentru aproximativ 15 minute si serviti fierbinte cu ketchup pe deasupra.
Restul de foietaj l-am facut tot cu cabanos,dar in alta forma,si cu fasii de cascaval in el.
Reteta -PILAF CU LINTE
PILAF CU LINTE
Ingrediente pentru 6 portii:250 g linte maro,250 g orez cu bob rotund,1 morcov potrivit,o ceapa micuta,5 linguri ulei de floarea soarelui/ulei de masline.
Lintea se lasa 2-3 ore in apa la inmuiat apoi se fierbe.Orezul se pune si el la fiert si se prepara cu ceapa si cu morcovul ca un pilaf normal.Cand lintea e fiarta se scurge,se clateste si se adauga peste pilaf.Se mai fierb impreuna un minut-doua apoi se iau de pe foc,se adauga sare si piper alb dupa gust si cele 5 linguri de ulei.Se amesteca bine si es serveste cald ca si garnitura sau ca mancare de post.Mie chiar mi-a placut la gust. :)
Ingrediente pentru 6 portii:250 g linte maro,250 g orez cu bob rotund,1 morcov potrivit,o ceapa micuta,5 linguri ulei de floarea soarelui/ulei de masline.
Lintea se lasa 2-3 ore in apa la inmuiat apoi se fierbe.Orezul se pune si el la fiert si se prepara cu ceapa si cu morcovul ca un pilaf normal.Cand lintea e fiarta se scurge,se clateste si se adauga peste pilaf.Se mai fierb impreuna un minut-doua apoi se iau de pe foc,se adauga sare si piper alb dupa gust si cele 5 linguri de ulei.Se amesteca bine si es serveste cald ca si garnitura sau ca mancare de post.Mie chiar mi-a placut la gust. :)
Reteta-MARINATA DE MACROU
MARINATA DE MACROU
Se pun la fiert bucatile de peste cu jumatate cana de ulei,3/4 cana de otet,piper boabe,sare, dafin si eventual ceapa si morcov.Se lasa la foc mic vreo 2,3 ore pana se macereaza toate oasele.Iese super.
Se pun la fiert bucatile de peste cu jumatate cana de ulei,3/4 cana de otet,piper boabe,sare, dafin si eventual ceapa si morcov.Se lasa la foc mic vreo 2,3 ore pana se macereaza toate oasele.Iese super.
joi, 9 decembrie 2010
Cele trei carari
Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
Legenda dragostei
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.
miercuri, 8 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
Intreaba-te...
Daca ai sti ce simt acum,
te-ai intreba cum de mai pot zambi,
daca te-ai uita atent acum la mine,
te-ai intreba cum mai pot ochii mei sa sclipeasca,
daca te-ai apropia de mine macar o clipa,
ai observa ca inima imi bate din ce in ce mai incet.
Nu simt frigul de afara,
pentru ca el este de mult in sufletul meu,
nu simt nici vantul,
pentru ca vijelia tristetii
a alungat deja toate sunetele frumoase.
Nici vocea ta nu mai pare la fel,
e ragusita si strapunsa de blestemele mele.
Privesti o lume,
ce pentru mine acum e altfel.
Noroiul in care ma scald e creat de tine,
si oricat incerc sa ies din el ,ma trage inapoi.
Care a fost momentul in care te-ai indepartat tu singur,
fara ca macar sa ma intrebi?
Chiar nu am avut nici un drept,sa stiu,
ca imi vei face rau?
M-ai prins descoperita,in amalgamul de blesteme
ce le-ai aruncat asupra mea,
si au rupt vraja iubirii.
Tu esti imun acum,la tot ce inseamna fericire,
insa eu as vrea sa o mai traiesc macar o clipa,'
deci vino,si saruta-ma,te rog.
te-ai intreba cum de mai pot zambi,
daca te-ai uita atent acum la mine,
te-ai intreba cum mai pot ochii mei sa sclipeasca,
daca te-ai apropia de mine macar o clipa,
ai observa ca inima imi bate din ce in ce mai incet.
Nu simt frigul de afara,
pentru ca el este de mult in sufletul meu,
nu simt nici vantul,
pentru ca vijelia tristetii
a alungat deja toate sunetele frumoase.
Nici vocea ta nu mai pare la fel,
e ragusita si strapunsa de blestemele mele.
Privesti o lume,
ce pentru mine acum e altfel.
Noroiul in care ma scald e creat de tine,
si oricat incerc sa ies din el ,ma trage inapoi.
Care a fost momentul in care te-ai indepartat tu singur,
fara ca macar sa ma intrebi?
Chiar nu am avut nici un drept,sa stiu,
ca imi vei face rau?
M-ai prins descoperita,in amalgamul de blesteme
ce le-ai aruncat asupra mea,
si au rupt vraja iubirii.
Tu esti imun acum,la tot ce inseamna fericire,
insa eu as vrea sa o mai traiesc macar o clipa,'
deci vino,si saruta-ma,te rog.
Ce fals poti fi...
Am sufletul putrezit
Si ros de viermele dorului tau,
Mi-e frig si stiu ca moartea e aproape,
Si ce doare cel mai mult,
E ca acesti ochi sunt mai vii ca oricand,
Mai mult ca oricand cauta sa te vada,
Si aceste maini se incalzesc la gandul de a te mai atinge o data.
Mi-ai limitat iubirea
La a-ti spune te iubesc,
Dar nu m-ai lasat sa iti arat cat,
Mi-ai limitat rasuflarea la a respira,
Dar nu ai vrut sa stii ca respir doar pentru tine,
Nu ai vrut sa afli ,
Poate de frica,ca ma vei iubi si tu,
Mai mult decat pe tine.
Am sufletul putrezit,
Si vreau sa il arunc in intuneric,
Insa la fiecare pas,
Se intoarce sa te mai vada inca o data,
Si asa speranta ,
Ca vei afla,
Ma face sa traiesc inca o zi,
In mizeria aceasta ce se cheama iubire.
Daca ar fi sa o definesc,din prisma ta,
Ar fi un zambet si o strangere de mana,
Ce fals poti fi,stiind tu insuti ca poti iubi,
Cu sufletul.
Ce fals poti fi,stiind ca adormi cu mine in gand,
Cat poti sa minti cand spui ca fericirea ti-o faci tu.
Nu vrei sa spui,Ca fericirea ti-o fac altii,
ca fericirea ta sunt eu,
sau cel putin eram...
Si ros de viermele dorului tau,
Mi-e frig si stiu ca moartea e aproape,
Si ce doare cel mai mult,
E ca acesti ochi sunt mai vii ca oricand,
Mai mult ca oricand cauta sa te vada,
Si aceste maini se incalzesc la gandul de a te mai atinge o data.
Mi-ai limitat iubirea
La a-ti spune te iubesc,
Dar nu m-ai lasat sa iti arat cat,
Mi-ai limitat rasuflarea la a respira,
Dar nu ai vrut sa stii ca respir doar pentru tine,
Nu ai vrut sa afli ,
Poate de frica,ca ma vei iubi si tu,
Mai mult decat pe tine.
Am sufletul putrezit,
Si vreau sa il arunc in intuneric,
Insa la fiecare pas,
Se intoarce sa te mai vada inca o data,
Si asa speranta ,
Ca vei afla,
Ma face sa traiesc inca o zi,
In mizeria aceasta ce se cheama iubire.
Daca ar fi sa o definesc,din prisma ta,
Ar fi un zambet si o strangere de mana,
Ce fals poti fi,stiind tu insuti ca poti iubi,
Cu sufletul.
Ce fals poti fi,stiind ca adormi cu mine in gand,
Cat poti sa minti cand spui ca fericirea ti-o faci tu.
Nu vrei sa spui,Ca fericirea ti-o fac altii,
ca fericirea ta sunt eu,
sau cel putin eram...
Iubesti?
Cat de mult doare cand infingi pumnalul tristetii in inima mea...
Cat de mult doare cand vad ca te bucuri de asta.
Incerc prin lacrimi sa imi spal pacatul,
De a te fi iubit vreodata,
Incerc cu zambete false sa imi demonstrez ca va fi bine.
De ce tu Suflet blestemat ai invatat acesta inima a iubi,
De ce cand nici tu nu stii ce-i fericirea,
De ce acesta dragoste ce sta intre noi doi nu ne poate atinge,
De ce plutesti pe norul tristetii si ma mai si intrebi,
Iubesti?
Cat de mult doare cand vad ca te bucuri de asta.
Incerc prin lacrimi sa imi spal pacatul,
De a te fi iubit vreodata,
Incerc cu zambete false sa imi demonstrez ca va fi bine.
De ce tu Suflet blestemat ai invatat acesta inima a iubi,
De ce cand nici tu nu stii ce-i fericirea,
De ce acesta dragoste ce sta intre noi doi nu ne poate atinge,
De ce plutesti pe norul tristetii si ma mai si intrebi,
Iubesti?
vineri, 17 septembrie 2010
Reteta- Prajitura cu miere
Reteta asta am invatat-o de la fosta mea sefa care este o bucatareasa de exceptie.
Prajitura cu miere
Ingrediente:4 oua,500 g zahar,4 linguri miere de albine,500 g faina,1 lingurita bicarbonat de sodiu,1 l lapte,1 pachet unt,200 g cacao,300 g nuca pisata.
Cele 4 oua se bat bine,se amesteca cu 250 g zahar,mierea de albine si faina,pana ce iese un aluat putin mai gros ca o smantana.Tot in aluat stingeti o lingurita bicarbonat intr-o canuta cu lapte fierbinte.Tapetati tava de la aragaz cu faina sau cu hartie de copt si bagati la cuptor la foc mediu cam 20-30 minute.
In acest timp fierbeti laptele si amestecati-l cu restul de zahar.Lasati-l sa se racoreasca putin.Pachetul de unt se freaca cu cele 200 g cacao,si apoi se adauga laptele.
Cand aluatul este destul de rece pentru a putea fi taiat,taiati-l in patratele,dati-l prin crema si apoi prin nuca pisata.Prajitura este nemaipomenita.
Observatie:nuca poate fi inlocuita cu alune nesarate,sau cu nuca de cocos.
Prajitura cu miere
Ingrediente:4 oua,500 g zahar,4 linguri miere de albine,500 g faina,1 lingurita bicarbonat de sodiu,1 l lapte,1 pachet unt,200 g cacao,300 g nuca pisata.
Cele 4 oua se bat bine,se amesteca cu 250 g zahar,mierea de albine si faina,pana ce iese un aluat putin mai gros ca o smantana.Tot in aluat stingeti o lingurita bicarbonat intr-o canuta cu lapte fierbinte.Tapetati tava de la aragaz cu faina sau cu hartie de copt si bagati la cuptor la foc mediu cam 20-30 minute.
In acest timp fierbeti laptele si amestecati-l cu restul de zahar.Lasati-l sa se racoreasca putin.Pachetul de unt se freaca cu cele 200 g cacao,si apoi se adauga laptele.
Cand aluatul este destul de rece pentru a putea fi taiat,taiati-l in patratele,dati-l prin crema si apoi prin nuca pisata.Prajitura este nemaipomenita.
Observatie:nuca poate fi inlocuita cu alune nesarate,sau cu nuca de cocos.
Reteta-Omleta la cuptor
Reteta -Orez chinezesc
Dupa indelungi incercari de retete mi-am format o reteta proprie.Acum simt si eu acasa gustul orezului de la restaurant.
Aveti nevoie de 300 g orez prefiert (sau cu bob lung),100 g mazare,50 g porumb fiert (congelat sau la conserva),3 oua,2 morcovi micuti,1 ardei gras,o lingura sos de soia(se poate si fara),sare,piper alb.
Orezul il spalati in mai multe ape si il puneti la fiert.O masura orez la 2 masuri apa.Cand apa a scazut inseamna ca orezul e fiert.Spalati-l si lasati-l sa se odihneasca.
Separat curatati morcovul si ardeiul si taiati-l cubulete.In tigaie intr-o lingura ulei caliti toate ingredientele pana isi schimba legumele culoarea.Cand sunt gata adaugati si orezul si soul de soia si amestecati cam 2-3 minute pana luceste tot.Aveti grija sa nu se lipeasca.E o mancare cu foarte putine grasimi de aceea e nevoie sa mestecati incontinuu.Cand e gata dati deoparte.Ouale le spargeti in tigaia unsa cu ulei (ca la clatite) si dati cu lingura prin ele sa se sparga si galbenusul.trebuie sa iasa ceva cam ca o omleta dar nu atat de pufoasa(de asta nu le bateti inainte).Dupa ce s-au facut (dureaza maxim 4 minute) le scoateti pe o tablie si le tocati maruntel maruntel.Adaugati peste orez.sarati si adaugati piper alb.Este delicios!Merge ca garnitura pentru diferite preparate din carne fara sos!Pofta buna!
Aveti nevoie de 300 g orez prefiert (sau cu bob lung),100 g mazare,50 g porumb fiert (congelat sau la conserva),3 oua,2 morcovi micuti,1 ardei gras,o lingura sos de soia(se poate si fara),sare,piper alb.
Orezul il spalati in mai multe ape si il puneti la fiert.O masura orez la 2 masuri apa.Cand apa a scazut inseamna ca orezul e fiert.Spalati-l si lasati-l sa se odihneasca.
Reteta-Fructe de mare
Eu folosesc cam 1 kg de cocktail de fructe si inca jumatate de kg de pui de caracatita,pentru ca efectiv adoram carnea ei. Le fierb cam 30-40 min (testul il fac pe tantaculele de caracatita).la fiert adaug si ceapa si morcov si ceva Delikat.Cand s-au fiert le sctrecurati,le separati de legume (de aceea eu le pun intregi la fiert) si le caliti cam 10 min in unt.Asezonati cu sare si piper alb.
De obicei le servesc cu orez chinezesc insa ultima data am incercat si un mix-wok (gasiti la supermaket la raionul congelate).
Reteta -Ficatei in bacon
Prajiti putin ficateii(cu grija sa nu se sfarame).Ii scoateti pe o farfurie,ii presarati cu sare si piper.Ii lasati putin sa se racoreasca apoi ii inveliti in felii de bacon si ii introduceti la cuptor 5-10 min. Ii puteti servi cu orice garnitura,noi am ales cartofi prajiti.
O cina rapida si delicioasa!Pofta buna!
Reteta -Supa de fasole cu rantas si afumatura
(e o reteta ardeleneasca invatata la munte)
Se fierbe 1/2 kg fasole in apa mai multa.Se curata 2 cepe si se taie marunt si 3 morcovi mai mici care se taie baghete de cate 1 cm grosime si 2-3 cm lungime.Se adauga afumatura taiata cubulete.Dupa ce totul e fiert se condimenteaza cu sare si piper si se mai adauga 2 cepe calite,apoi rantasul (2-3 linguri de faina prajita in ulei si stins cu zeama de la supa).Se amesteca bine sa nu se faca gogoloase si se adauga patrunjel.Pentru servire se drege cu smantana si se serveste (optional) cu ceapa rosie. E o bunatate!!
Se fierbe 1/2 kg fasole in apa mai multa.Se curata 2 cepe si se taie marunt si 3 morcovi mai mici care se taie baghete de cate 1 cm grosime si 2-3 cm lungime.Se adauga afumatura taiata cubulete.Dupa ce totul e fiert se condimenteaza cu sare si piper si se mai adauga 2 cepe calite,apoi rantasul (2-3 linguri de faina prajita in ulei si stins cu zeama de la supa).Se amesteca bine sa nu se faca gogoloase si se adauga patrunjel.Pentru servire se drege cu smantana si se serveste (optional) cu ceapa rosie. E o bunatate!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
